Acatistul Sfinților 40 de Mucenici

Acatiste

Acatistul Sfinților 40 de Mucenici

Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist

Condac 1

Apărătoarei întruniri pentru credință, Mucenicilor de patruzeci, care în iezerul Sevastiei s-au aruncat de închină­torii la idoli, veniți să prăznuim cu dra­goste po­me­nirea lor. Că vrednici sunt a ne izbăvi de toată primejdia prin rugăciuni către Dumnezeu și să cântăm: Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Icos 1

Îngerii din cer cu cununi de cinste s-au arătat sufletelor voastre cele ne­veștejite de durerea trupului, că suferind răbdați as­pri­mea gerului, ca și tinerii evrei care oare­când văpaia focului privind, cân­tau: pe Domnul lucrurile lăudați-L și prea­înălțați-L întru toți vecii! Pentru aceasta și noi cântăm așa: Bucură-te, turmă a adevăratului Păstor; Bucură-te, că prin ale lui învățături ai aflat mântuirea; Bucură-te, că printr-Însul ți s-au deschis ușile raiului; Bucură-te, că ai dobândit viața cea ne­muritoare; Bucură-te, că ai defăimat făgădu­in­țele barbarilor; Bucură-te, că te-ai lepădat de cinstea celor necredincioși; Bucură-te, în suferință cu totul ne­stră­mutată; Bucură-te, în biruință multora nea­semănată; Bucură-te, în lupte desăvârșit nerușinată; Bucură-te, în ispite fără preget neplecată; Bucură-te, că în chinuri ai stat neîntristată; Bucură-te, vistieria lui Hristos cea ne­deșartă; Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

Condac 2

Voievodului ce vă îndemna din po­runca împăratului să aduceți jertfă capiștii idolești, cu un gând i-ați răspuns, fără sfială: că dacă pentru împăratul cel pămân­tesc, întru războaie ați biruit pe vrăj­­mași, cu cât mai vârtos pentru Împăratul cel fără de moarte nevoindu-vă, veți surpa și veți birui a lui răutate, cântând: Aliluia!

Icos 2

Graiurile acestea auzindu-le, Agri­cola a zis către Sfinți: „una din două stă înaintea voastră să alegeți: ori zeilor să aduceți jertfe și să luați mari daruri, ori nesupunându-vă să fiți din oaste izgoniți și pedepsiți”, către care ei au răs­puns că „Domnul se îngrijește de noi în cele de folos”; pentru aceasta le cântăm: Bucurați-vă, ostașii lui Hristos; Bucurați-vă, Sfinților Mucenici; Bucurați-vă, răbdători de chinuri; Bucurați-vă, cei binecredincioși și înțelepți; Bucurați-vă, că ați defăimat făgădu­ințele netrebnice; Bucurați-vă, că ați rușinat pe cei ne­credincioși; Bucurați-vă, că ați luptat împotriva iernii; Bucurați-vă, că ați năzuit la puterea lui Dumnezeu; Bucurați-vă, că ați dobândit mila și dra­gostea Lui; Bucurați-vă, că s-au scris numele voastre în ceruri; Bucurați-vă, că v-ați învrednicit de ase­menea dar; Bucurați-vă, plinirea rânduielii sfinte; Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

Condac 3

De vreme ce singur mărturisești, au zis Sfinții ostași voievodului, că în mâna noastră stă a dobândi dragostea sau ura ta, să nu ne iubești pe noi căci ești fără de lege și de întunericul rătăcirii cuprins; ci mila lui Dumnezeu cel Atotputernic să fie cu noi, căci Lui Îi cântăm: Aliluia!

Icos 3

Mărturia sfinților umplând de mâ­nie pe păgân, a poruncit ca să-i arunce în temniță. Iar Sfântul Kyrion a zis către dân­sul că „de la împărat nu ai stă­pânire a ne munci, fără numai a cerceta ple­­cările noastre”. După care cuvinte, el n-a mai îndrăznit a-i schingiui, însă în­dată i-a întemnițat; iar noi, cu evlavie, cân­­tăm așa: Bucură-te, Kyrion înțeleptule; Bucură-te, al frăției apărătorule; Bucură-te, al semeției învingătorule; Bucură-te, nădejdea celor de o credință cu tine; Bucură-te, lauda legii lui Hristos; Bucură-te, stâlpul Bisericii Răsăritului; Bucură-te, ocrotitorul cetei tale; Bucură-te, risipitorul eresurilor; Bucură-te, chinuire neclintită; Bucură-te, vas ales spre mântuire; Bucură-te, trâmbiță insuflată de Duhul Sfânt; Bucură-te, paza cetei tale; Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

Condac 4

În temniță șezând sfinții, înțeleptul Ky­rion nu înceta a-i povățui zicând că „precum cu un suflet și cu un gând am viețuit, așa și mucenicia să o săvârșim îm­preună; și precum am plăcut împăratului celui muritor, așa și Celui fără de moarte, Împăratului Hris­tos Dumnezeu, să ne sâr­guim a fi iubiți și să-I cântăm: Aliluia!”

Icos 4

Petrecând ostașii închiși șapte zile, a opta a venit Licie voievodul, de îm­păratul trimis, ca să-i judece cu Agricola dimpreună. Ei, însă, fără a se înfricoșa, mergând la înfă­țișare, se rugau împreună citind psalmul lui David: „Dumnezeule, întru numele Tău mân­tuiește-ne și întru pu­terea Ta ne judecă”; iar noi le cântăm acestea: Bucură-te, turmă mică; Bucură-te, ceată sfântă; Bucură-te, că în cuget ai fost una râv­nitoare; Bucură-te, și în trup cu un gând pă­timitoare; Bucură-te, în război ageră biruitoare; Bucură-te, de vrăjmași vrednică în­vingătoare; Bucură-te, a păgânilor stea luminătoare; Bucură-te, la nevoi tuturor folositoare; Bucură-te, că în munci ai putut fi răbdătoare; Bucură-te, că de idoli n-ai vrut a fi primitoare; Bucură-te, de eresuri strașnică pri­gonitoare; Bucură-te, creștinilor veșnică apărătoare; Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

Condac 5

Stând Sfinții înaintea lui Licie, acesta le-a grăit: „Voi poate mai mari dre­gătorii așteptați de la împăratul? Eu sunt trimis a vi le da vouă, de vă veți supune legilor țării ca să jertfiți zeilor”. Iar Sfântul Candidus i-a răs­puns: „Nu numai dregă­toria nu voim cu asemenea cuvinte, dar și trupurile noastre vă dăm spre a dobândi dragostea Mântuitorului nostru Hristos, Căruia îi cântăm: Aliluia!”

Icos 5

Îndată dar, voievodul a poruncit sluji­torilor ce îi păzeau ca să-i lovească cu pietre spre a le astupa gurile; pietrele însă se răsfrângeau și tot asupra celor ce le az­vârleau se întorceau, încât se ucideau unii pe alții. „O, minune!” strigau Sfinții, întă­rindu-se în cre­dință; iar noi le cântăm: Bucurați-vă, că ați biruit pe satana; Bucurați-vă, că ați rușinat pe Licie; Bucurați-vă, că ați uimit pe străjerii lui; Bucurați-vă, că ați îmbărbătat toată oștirea; Bucurați-vă, pentru asemenea mare faptă; Bucurați-vă, că ați făcut a se minuna popoarele; Bucurați-vă, că ați luminat înțelegerea privitorilor; Bucurați-vă, că ați îngrozit pe închi­nătorii la idoli; Bucurați-vă, că pentru voi s-a arătat puterea Duhului Sfânt; Bucurați-vă, că întru voi a strălucit raza dumnezeirii; Bucurați-vă, că prin voi s-au întors mulți eretici la credință; Bucurați-vă, cei întocmai astăzi cu îngerii; Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

Condac 6

Voievodul rușinat văzându-se și ne­știind ce să mai zică, striga către po­por că vrăjitori sunt. Iar Sfântul Dom­nus i-a răspuns cu îndrăzneală că Dum­nezeu a voit ca fețele celor fără de rușine ce hulesc pe Fiul Său să se zdrobească, și astfel să cunoască puterea lui Hristos și să-I cânte: Aliluia!

Icos 6

Și iarăși ducându-i pe Sfinți la închi­soare, ei se rugau cântând psalmul proorocului ce zice: „Precum sunt ochii slu­­gilor la mâna stăpânilor, așa sunt ochii noștri către Domnul...”. Atunci glasul Domnului a grăit către dânșii zicând: „Cel ce crede întru Mine, de va muri, viu este”; pentru aceasta să-i cinstim și să zicem așa: Bucurați-vă, întru Domnul, Care a grăit către voi; Bucurați-vă, cei ce v-ați învrednicit de asemenea cinste; Bucurați-vă, că v-ați întărit prin putere de sus; Bucurați-vă, că v-ați socotit întocmai cu Apostolii; Bucurați-vă, că s-a rostit către voi cu­vântul lui Dumnezeu; Bucurați-vă, că Cel ce S-a suit pe Cruce, S-a pogorât și în temniță; Bucurați-vă, că Fiul Fecioarei întru voi S-a sălășluit; Bucurați-vă, că biruitori v-ați arătat cu puterea Crucii; Bucurați-vă, că Mielul lui Dumnezeu v-a rânduit răbdarea Sa; Bucurați-vă, cântăreților de cântări duhovnicești; Bucurați-vă, organe bine răsunătoare; Bucurați-vă, strune cuvântătoare; Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

Condac 7

După ce a strălucit ziua cea mult do­rită de Sfinți, s-au dus ei din tem­niță îna­intea tiranilor, cărora le-au grăit așa: „Faceți-ne nouă ce veți voi, că suntem creș­tini și nu ne vom închina zeilor voștri”. Atunci au văzut ei pe diavolul lângă Agri­cola stând și la urechi șoptindu-i. După care, iarăși cu credință au strigat: Aliluia!

Icos 7

Neputând a suferi mai mult Agri­cola și Licie defăimarea ce le fă­ceau Sfinții, au poruncit ostașilor să-i lege și să-i împingă ca pe o turmă de oi în iezerul de lângă cetatea Sevastiei, că era vifor mare și nu credeau a răbda asprimea timpului, înconjurându-i cu ostași; ei însă cu fața veselă au primit pe­deapsa aceasta, pentru care le cântăm: Bucurați-vă, că ați ieșit din cetele pă­gânești; Bucurați-vă, că intrați în legiunile cerești; Bucurați-vă, că vă gonesc voievozii în­tunericului; Bucurați-vă, că vă primesc începătorii luminii; Bucurați-vă, că îngerii privindu-vă se veselesc; Bucurați-vă, că diavolii plângând se tânguiesc; Bucurați-vă, că heruvimii vă umbresc sub aripile lor; Bucurați-vă, că puterea iadului se zdro­bește de sfaturile voastre; Bucurați-vă, că serafimii cântă și prăz­nuiesc; Bucurați-vă, că Agricola și Licie se oțărăsc; Bucurați-vă, că apele Sevastiei v-au spă­lat de păcate; Bucurați-vă, că în ele ați primit botezul; Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

Condac 8

După ceasul întâi din noapte, gerul întărindu-se foarte cumplit, tru­pu­rile Sfinților înghețaseră încât se puteau frânge. Unul, însă, dintr-înșii, nemai­pu­tând răbda această asprime, fiind slab de credință, s-a despărțit de ceata cea sfântă și a alergat la o baie pe care o făcuse vo­ievodul înadins pe malul iezerului pentru cel care s-ar întoarce din credința sa, dar toți ceilalți cu un glas au strigat: Aliluia!

Icos 8

Punându-se Sfinții la rugăciune cu smerenie, spre a nu se putea răpi de puterea diavolului, către ceasul al treilea a strălucit peste ei o lumină mare de s-a în­călzit văzduhul, gheața s-a topit și apa s-a făcut priincioasă. Iar acel dintre ei care alergase la baie s-a desfăcut ca ceara de căldura focului; pentru care să cântăm Sfin­ților acestea: Bucurați-vă, că ați îmblânzit stihiile; Bucurați-vă, că iezerul de gheață s-a topit; Bucurați-vă, că apele cele amare s-au făcut priincioase; Bucurați-vă, că crivățul și-a schimbat pu­terea sa; Bucurați-vă, că v-ați izbăvit de iarna suferinței; Bucurați-vă, că ați dobândit căldura raiului; Bucurați-vă, că din întuneric ați ieșit la lumină; Bucurați-vă, că lepra păcatelor s-a curățat de pe voi; Bucurați-vă, că Soarele dreptății v-a stră­lucit vouă; Bucurați-vă, că dorința barbarilor a rămas rușinată; Bucurați-vă, că hotărârea voastră a stat nestrămutată; Bucurați-vă, că ați dobândit dumne­ze­iasca bunăvoință; Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

Condac 9

În acea vreme, mai marele temniței, văzând lumina și uitându-se la cer, a văzut treizeci și nouă de cununi strălucite ca soarele, pogorându-se spre Sfinți și în­țelegând că a patruzecea lipsea pentru acel ce se în­doise, a strigat către străjeri arun­cându-se în iezer: „și eu mărturisesc pe Hristos de ade­văratul Dumnezeu și Îi cânt Lui: Aliluia!”

Icos 9

Cu această urmare a temnicerului, numărul Mucenicilor împlinindu-se după rânduiala de sus hotărâtă, diavolul ne­maiputând răbda mărimea de suflet a lor, în chip de om se tânguia pe țărmuri, zicând: Cum de au lăsat lumeștii stăpâ­ni­tori ne­chinuiți pe acești ostași semeți până a nu-i da în apă; iar noi, pomenind nu­mele lor, cântăm: Bucură-te, Kyrion; Bucură-te, Candidus; Bucură-te, Domnus; Bucură-te, Hesychius; Bucură-te, Heraclie; Bucură-te, Smaragdus; Bucură-te, Evnoicus; Bucură-te, Valens; Bucură-te, Vivian; Bucură-te, Claudiu; Bucură-te, Priscus; Bucură-te, Teodul; Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

Condac 10

Iar a doua zi, venind necurații tirani la iezer, au văzut pe Sfinți vii și nevă­tămați de asprimea gerului cu temnicerul dim­preună, de care minunându-se mai ales, fiind cel mai credincios slujitor al lor, au întrebat pe ostași pricina și ei le-au po­vestit ceea ce urmase după lumină și cum s-a aruncat în apă, măr­turisind pe Hristos și cântând: Aliluia!

Icos 10

Atunci tiranii de mânie umplându-se, au poruncit ca legându-i să-i tragă spre mal și ducându-i la locul cel de muncă, au judecat ca să le sfărâme gleznele cu cio­cane, care muncă săvârșindu-se cu multă cru­zime, maica unuia dintre Sfinți ce se nu­­mea Meliton și era tânăr foarte, întâm­plându-se de față, cu jale mare îl îmbăr­băta, strigând către dânsul și către ceilalți: Bucură-te, fiul meu cel iubit care as­tăzi te preaslăvești; Bucură-te, Ioane, mult răbdătorule; Bucură-te, Eutihie, înțeleptule; Bucură-te, Xanthius, îndreptătorule; Bucură-te, Aelian, preafericitule; Bucură-te, Sisinnius, cel viteaz; Bucură-te, Aggias, de Dumnezeu iubite; Bucură-te, Meletie, primitorule de străini; Bucură-te, Flaviu, cel cu nume mare; Bucură-te, Acacius, fără de răutate; Bucură-te, Ecdicius, învățătorule; Bucură-te, Lisimah, de vrăjmași risipitor; Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

Condac 11

Când Mucenicii erau chinuiți de os­tași, gura lor nu înceta a rosti ru­gă­ciunea aceasta: „Sufletul nostru ca o pasăre s-a izbăvit din cursa vânătorilor; cursa s-a sfărâmat și noi ne-am izbăvit; ajutorul nos­tru este întru numele Dom­nului”; și așa grăind, și-au dat sufletul în mâinile lui Hristos cântând: Aliluia!

Icos 11

Dar după ce s-au săvârșit din viață ca niște jertfe ale lui Hristos, voie­vozii întunericului au poruncit slugilor să pună tru­purile Sfinților în căruțe și să le ducă la ardere, spre a nu rămâne creș­ti­nilor nici o nădejde de mângâiere, ne­știind ce va urma. Noi însă, slăvindu-i, cântăm acestea: Bucură-te, Alexandru, apărătorule; Bucură-te, Ilie, cu Tezviteanul petre­cătorule; Bucură-te, Gorgonius, lauda Armeniei: Bucură-te, Teofil, alesul lui Dumnezeu; Bucură-te, Domitian, cuviosule; Bucură-te, Gaius, preafericitule; Bucură-te, Leontie, mândria împăraților; Bucură-te, Atanasie, dulceața preoților; Bucură-te, Chiril, mângâietorule; Bucură-te, Sacerdon, preaminunate; Bucură-te, Nicolae, cel milostiv; Bucură-te, Valeriu, stegarul credinței; Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

Condac 12

Și după ce s-au săvârșit Sfinții, pe cel mai tânăr, Meliton, dând încă semne de viață, tiranii au poruncit să nu-l ducă la ardere, voind încă să-l mai muncească; maica sa, însă, ridicându-l pe umerii ei, l-a dus la ceilalți, ca dimpreună să se topească trupurile lor; însă pe drum și-a dat sufletul cântând: Aliluia!

Icos 12

Nici focul, nici apele n-au putut mistui Sfintele Moaște ale Mucenicilor. Căci, arzând lemnele, oasele lor au rămas nevătămate. Și în apă aruncându-i, a treia zi s-au arătat episcopului Armeniei, anume Petru, la mijlocul nopții, ca niște lumini stră­lucind, și așa i-au scos și i-au așezat la locuri de cinste, cântând: Bucură-te, Philoctemon, iubitorule de cinste; Bucură-te, Severian, făcătorule de minuni; Bucură-te, Chudion, mângâierea bol­navilor; Bucură-te, Aglae, bucuria celor întristați; Bucurați-vă, stele neapuse ale Armeniei; Bucurați-vă, crini neveștejiți ai Sevastiei; Bucurați-vă, că numele voastre s-au scris în ceruri; Bucurați-vă, că v-ați încununat prin îngeri; Bucurați-vă, că ați surpat puterea ido­lească Bucurați-vă, că ați sporit gloria creș­tinească; Bucurați-vă, odrasle nemuritoare; Bucurați-vă, oastea cea biruitoare; Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

Condac 13

O, de trei ori fericită și prea­ne­vi­no­vată ceată a Mucenicilor! ție ne ru­găm, grăbește de întărește credința noas­tră cu aju­torul tău cel sfânt, ca printr-însa să dobândim cele de folos, cu milă dum­nezeiască, ferindu-ne de dureri, de boli, de primejdii și de alte rău­tăți, ca împreună cu tine să cântăm: Aliluia! ( de condac se zice de trei ori )