Condacul 1
Cu veselie duhovnicească să prăznuiască astăzi Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare pe făclia cea mult luminoasă, pe Sfânta slăvita fecioară Irina, care, prin strălucirea faptelor şi a cuvintelor ei, multora s-a făcut lumină; pe care lăudând-o, cu evlavie aşa să-i strigăm: Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniţă Irina, preaînţeleaptă fecioară!
Icosul 1
Îngerilor asemănându-te cu curăţia şi cu râvna, apostoleşte te-ai nevoit pentru dragostea Mirelui tău, Hristos; multe necazuri şi osteneli ai răbdat şi cu dumnezeiescul dor după El ai murit; pentru care şi noi, smeriţii, cu evlavie pe tine te lăudăm aşa: Bucură-te, mlădiţă cerească din vlăstarul lui Hristos; Bucură-te, vlăstarule tânăr cu rod preafrumos; Bucură-te, sămânţă aleasă şi mult roditoare; Bucură-te, porumbiţă sfântă şi mult cuvântătoare; Bucură-te, a multor suflete rază de mântuire; Bucură-te, curată şi blândă mieluşea din turma lui Hristos; Bucură-te, că învăţăturile tale multora au fost de folos; Bucură-te, că prin strălucirea vieţii tale Hristos S-a proslăvit; Bucură-te, sămânţa cea bună cu rod însutit; Bucură-te, a nemuritoarelor bucurii veşnică moştenitoare; Bucură-te, a nevăzuţilor vrăjmaşi biruitoare; Bucură-te, rază mult luminoasă a tainicului Soare; Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniţă Irina, preaînţeleaptă fecioară!
Condacul al 2-lea
Văzând tatăl tău, împăratul Licinius, frumuseţea cu care înfloreai, ţi-a ridicat un turn şi acolo cu mare grijă ca pe un crin preafrumos te creştea. Dar tu, înţeleaptă fecioară, cunoscând acolo pe Ziditorul lumii, I-ai cântat laudă: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Înţelegerea dumnezeiască a strălucit în inima ta, sfântă fecioară, când fericitul bătrân Apelian ţi-a tâlcuit taina celor trei păsări şi cu toată dorirea inimii te-ai supus proniei şi dumnezeieştii chemări; pentru care după cuviinţă te lăudăm: Bucură-te, crin preafrumos, peste care Duhul Sfânt S-a odihnit; Bucură-te, trandafirul cel preagingaş, care în mijlocul crinilor ai înflorit; Bucură-te, stea prealuminoasă, care Biserica lui Hristos ai luminat; Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos slava şi bogăţia cea muritoare ai defăimat; Bucură-te, că spre veşnica slavă şi bucurie cu mare sârguinţă ai alergat; Bucură-te, că din toată inima pe Mirele Hristos L-ai iubit; Bucură-te, că pentru dragostea Lui în mare sfinţenie ai vieţuit; Bucură-te, că pe Adevăratul Dumnezeu cu mare îndrăzneală L-ai propovăduit; Bucură-te, că pe mincinoşii dumnezei foarte i-ai batjocorit; Bucură-te, că sămânţa cea bună în lume o ai semănat; Bucură-te, că prin credinţă, nădejde şi dragoste, pe Hristos, Mirele tău, L-ai urmat; Bucură-te, că împreună cu fecioarele cele înţelepte în cămara nestricăciosului Mire ai intrat; Bucură-te, crin preafrumos peste care Duhul Sfânt S-a odihnit; Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniţă Irina, preaînţeleaptă fecioară!
Condacul al 3-lea
Puterea Ziditorului a toate din frumuseţea rânduielilor ai cunoscut-o, preaînţeleaptă fecioară, şi foarte minunându-te de înţelepciunea cea neajunsă de minte ai strigat: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Având tu, fecioară, dascăl pe fericitul bătrân Apelian şi prin ale lui învăţături primind lumina, nu ai ascuns-o sub obroc, ci prin propovăduirea adevărului, pe mulţi de la slujirea de idoli i-ai chemat; pentru care te rugăm, primeşte această cântare: Bucură-te, că pronia Celui preaveşnic pe tine spre lumină te-a chemat; Bucură-te, că minunată chemare spre tine s-a arătat; Bucură-te, că trei păsări spre tine au venit; Bucură-te, că acele păsări taina vieţii tale au închipuit; Bucură-te, că şi corbul cel cu şarpele în cioc mâhnire şi ispită ţie îţi vestea; Bucură-te, că pe sufletul tău cel tare aceasta nu-l înspăimânta; Bucură-te, mireasă logodită cu veşnicul împărat; Bucură-te, că pentru dragostea Lui multe necazuri ai răbdat; Bucură-te, că prin a Lui putere şi dar pe corbul întunericului l-ai defăimat; Bucură-te, porumbiţă a lui Hristos care pe şarpe l-ai călcat; Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniţă Irina, preaînţeleaptă fecioară!
Condacul al 4-lea
Vifor de spaimă şi tulburare a cuprins inima împăratului Licinius, tatăl tău, când te-a auzit pe tine, fiica sa, defăimând pe mincinoşii săi dumnezei şi mărturisind cu mare îndrăzneală pe Hristos, adevăratul Dumnezeu, şi strigând: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Auzit-ai în vedenia somnului pe îngerul Domnului, Irina numindu-te pe tine, în loc de Penelopi, şi ai primit cu bucurie schimbarea numelui tău, urmând voii Celui ce te-a chemat; pentru care şi noi îţi zicem aşa: Bucură-te, fecioară aleasă de Mirele-Cuvântul; Bucură-te, cea chemată spre nestricăcioasă nuntă; Bucură-te, că îngerul a fost trimis spre a ta chemare; Bucură-te, că şi numele tău ţi l-a schimbat, spre a multora mirare; Bucură-te, că, prin schimbarea numelui, lui Petru te-ai asemănat; Bucură-te, că Timotei preotul taina credinţei te-a învăţat; Bucură-te, că acest bătrân apostol pe tine te-a botezat; Bucură-te, că, prin sfătuirea dumnezeiescului Timotei, adâncul învăţăturilor tale s-a luminat; Bucură-te, că de la sfinţitul preot binecuvântare ai luat; Bucură-te, că după luminare ziua şi noaptea întru rugăciuni petreceai; Bucură-te, că pe Mirele Hristos Îl slavosloveai; Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniţă Irina, preaînţeleaptă fecioară!
Condacul al 5-lea
Stea înţelegătoare de dimineaţă te-ai arătat, sfântă fecioară, multe suflete luminând şi către Soarele dreptăţii povăţuindu-le, le-ai învăţat a-I cânta Lui această laudă: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Văzând vechiul vrăjmaş al firii omeneşti că prin tine, aleasă fecioară, din multe cetăţi şi inimi va fi alungat, se împotrivea ţie spre a nu intra în cetatea Macedoniei; iar tu, cu arma crucii întrarmându-te, veneai. Auzi-ne şi pe noi, care cu smerenie te lăudăm: Bucură-te, că din turn pogorându-te spre cetate ai plecat; Bucură-te, că în cetatea Macedoniei cu mare cinste ai intrat; Bucură-te, că diavolul, văzându-te, foarte a strigat; Bucură-te, că tu cu puterea lui Hristos l-ai certat; Bucură-te, căci cu numele lui Hristos l-ai legat; Bucură-te, că „cine eşti” l-ai întrebat; Bucură-te, că, după ce a spus, cu hotărâre i-ai poruncit; Bucură-te, că din cetate cu puterea lui Hristos l-ai izgonit; Bucură-te, că diavolul văzându-se biruit a fugit; Bucură-te, că asupra ta alte rele a uneltit; Bucură-te, că şi tu cu pavăza credinţei te-ai întrarmat; Bucură-te, că toate uneltirile lui foarte le-ai sfărâmat; Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniţă Irina, preaînţeleaptă fecioară!
Condacul al 6-lea
Mărturisit-ai cu mare îndrăzneală numele lui Hristos înaintea împăratului Licinius, tatăl tău, şi arătându-i a sa rătăcire, l-ai învăţat pe el a cânta laudă adevăratului Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Strălucit-a mai mult lumina adevărului în inima maicii tale, împărăteasa Licinia, şi a început a mustra pe împăratul Licinius pentru a sa orbire. Iar el, foarte mâniindu-se, spre chinuire pe tine, fiica sa, te-a dat; pentru care noi te întâmpinăm cu aceste cântări: Bucură-te, că pentru a sa nedumerire pe împăratul Licinius l-ai mustrat; Bucură-te, că pentru mărturisirea adevărului de tatăl tău la chinuri ai fost dată; Bucură-te, că sub picioarele unor cai sălbatici ai fost aruncată; Bucură-te, că a ta moarte de tatăl tău era aşteptată; Bucură-te, că în aceste munci cu suflet viteaz ai intrat; Bucură-te, că prin unul din aceşti cai minune s-a arătat; Bucură-te, că, dezlegându-se, calul asupra împăratului cu furie s-a aruncat; Bucură-te, că mâna dreaptă a împăratului calul cu dinţii a scos-o; Bucură-te, că din această rană împăratul mort a rămas; Bucură-te, că acest cal a vorbit cu glas omenesc; Bucură-te, că, prin vorbirea dobitocului, Dumnezeu S-a proslăvit; Bucură-te, că „porumbiţă a lui Hristos” calul pe tine te-a numit; Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniţă Irina, preaînţeleaptă fecioară!
Condacul al 7-lea
Vrând să arăţi, o, porumbiţă a lui Hristos, nerăutatea inimii tale, ai făcut rugăciune cu multă căldură a inimii şi ai înviat pe împăratul, tămăduindu-i mâna lui; iar el, înviind, cu trei mii de oameni a crezut în Hristos, cântând: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Arătatu-te-ai, sfântă fecioară, cu mare îndrăzneală şi înaintea împăratului Sedechie, care după tatăl tău luase împărăţia, şi a lui necredinţă tu, fecioară, ai numit-o fărădelege. Iar el, de furie umplându-se, cu felurite munci pe tine te-a chinuit; pentru care, te rugăm, primeşte aceste smerite cântări: Bucură-te, că în groapa cu şerpi te-a aruncat, pentru mărturisirea Domnului Hristos; Bucură-te, că dintre târâtoarele veninoase, cu puterea lui Hristos, sănătoasă din groapă ai ieşit; Bucură-te, că ieşind de acolo, pe nebunul împărat cu gheena l-ai îngrozit; Bucură-te, că el, nesuferind mustrarea, foarte s-a sălbăticit; Bucură-te, că a poruncit cu ferăstrăul să fii tăiată; Bucură-te, că, ferăstrăul sfărâmându-se, ai rămas nevătămată; Bucură-te, că alt ferăstrău muncitorii spre tăierea ta au adus; Bucură-te, că şi pe acela, cu puterea lui Hristos, l-ai distrus; Bucură-te, că trupul tău cel curat cu al treilea ferăstrău l-au tăiat; Bucură-te, că acum sângele tău cel feciorelnic pământul l-a adăpat; Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniţă Irina, preaînţeleaptă fecioară!
Condacul al 8-lea
Văzând păgânul împărat că a reuşit cu al treilea ferăstrău să taie feciorelnicul tău trup, râzând, a început a huli pe Hristos; iar tu, înţeleaptă şi vitează fecioară, în acele dureri, slavă ai dat lui Dumnezeu-Hristos, cântând: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Cu totul întru mare frică şi spaimă s-a întors bucuria împăratului, atunci când, odată cu hula lui, tunete şi fulgere din cer s-au pogorât şi pe mulţi din cei necredincioşi a omorât; pentru care şi noi, slăvind pe Dătătorul minunilor, către tine, sluga Sa cea înţeleaptă, zicem aşa: Bucură-te, că peste cei ce te tăiau cu ferăstrăul pedeapsă de sus a venit; Bucură-te, că, deodată căzând la pământ, rău au pierit; Bucură-te, că nebunul împărat, de frică fiind cuprins, la palat a fugit; Bucură-te, că piatra cea mare de pe pieptul tău au aruncat-o jos; Bucură-te, că rana trupului tău s-a vindecat; Bucură-te, că apoi, de acolo de jos, sănătoasă te-ai ridicat; Bucură-te, că toate aceste minuni de cei ce erau de faţă au fost văzute; Bucură-te, că, prin a lor vedere, opt mii de suflete au crezut în Domnul nostru Iisus Hristos; Bucură-te, că aceasta văzând-o, şi nelegiuitul împărat s-a tulburat; Bucură-te, că de roata unei mori pe tine strâns te-a legat; Bucură-te, că roata morii, oprindu-se, nemişcată a rămas; Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniţă Irina, preaînţeleaptă fecioară!
Condacul al 9-lea
Toată adunarea poporului, văzând aceste minuni, cu furie s-a ridicat împotriva blestematului împărat, cu pietre asupra lui aruncând şi strigând: „Mare este Dumnezeul Irinei!”, şi cântând: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Ritoricească de laudă cântare se cade a aduce ţie, Sfântă Mare Muceniţă Irina, căci multă vistierie duhovnicească pentru Împăratul cerurilor ai adunat prin lumina propovăduirii tale. Dar noi, nepricepându-ne, în loc de cele cuviincioase, prin sărace cuvinte îţi zicem aşa: Bucură-te, că pe Sedechie împăratul l-ai ruşinat; Bucură-te, că şi împotriva lui Sabeh împăratul cu rugăciunea te-ai întrarmat; Bucură-te, că pe Sabeh şi oştile lui cu orbirea i-ai lovit; Bucură-te, că Sabeh, tiranul împărat, înfuriat foarte asupra ta s-a pornit; Bucură-te, că pe tine, legată în obezi, te-a băgat în închisoare; Bucură-te, că acolo venind Hristos, Mirele tău, te-a veselit cu a Sa arătare; Bucură-te, că „fiica Sa” Domnul numindu-te, foarte te-ai bucurat; Bucură-te, că, după închisoare, cu ascuţite cuie picioarele tale păgânii le-au spart; Bucură-te, că un sac de nisip în spate ai purtat; Bucură-te, că în picioare cu acele cuie cinci stadii de loc ai umblat; Bucură-te, că în această călătorie tu pe Dumnezeul slavei Îl slavosloveai; Bucură-te, că pe îngerii Domnului împreună cu tine i-ai văzut pe când călătoreai; Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniţă Irina, preaînţeleaptă fecioară!
Condacul al 10-lea
Văzând Atotputernicul toate chinurile tale şi voind să facă izbăvirea ta, roaba Lui cea vrednică, a trimis un înger al Său, care cu toiagul a despicat pământul şi îndată a înghiţit pe cei care te chinuiau; iar tu, răbdătoare de chinuri, ai dat slavă lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Ziditorul tuturor zidirilor, al celor simţite şi al celor gândite, iarăşi a trimis pe îngerul Său spre ajutor ţie, care cu a sa venire zece mii din cei necredincioşi cu năprasnică moarte a omorât. Pentru care şi noi, slăvind pe Dumnezeul izbândirii tale, pe tine te lăudăm aşa: Bucură-te, că îngerul Domnului pe împăratul Sabeh l-a pierdut; Bucură-te, că, după a lui pierzare, zece mii de suflete în Hristos au crezut; Bucură-te, că, prin a ta rugăciune, pe tânărul cel mort la viaţă l-ai întors; Bucură-te, că, în cetatea Macedoniei, cincizeci de mii la Hristos ai adus; Bucură-te, că Timotei preotul această mulţime a botezat; Bucură-te, că din Macedonia spre cetatea Caliopi ai plecat; Bucură-te, că acolo pe Numerian împăratul l-ai mustrat; Bucură-te, că şi acest tiran spre a te munci s-a pornit; Bucură-te, că aici ai fost aruncată în trei boi de aramă încinsă; Bucură-te, că şi din aceste chinuri ai ieşit biruitoare; Bucură-te, că în munci cu tine era mâna lui Dumnezeu cea tare; Bucură-te, că prin al Lui ajutor multora le-ai făcut spaimă şi mirare; Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniţă Irina, preaînţeleaptă fecioară!
Condacul al 11-lea
Împăratul veacurilor şi Dumnezeul puterilor minune preaslăvită a arătat, căci al treilea bou de aramă, în care se pregătea arderea şi în care ai fost aruncată, pornindu-se din loc ca unul viu, a mers cale ca la jumătate de stadie şi acolo, desfăcându-se bucăţi, cu mare sunet pe tine, slăvită fecioară, sănătoasă jos te-a lăsat. Iar poporul, aceasta văzând şi pe adevăratul Dumnezeu cunoscând, a strigat: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Duhovnicească făclie cu multe raze în lume ai strălucit şi întunericul slujirii de idoli foarte l-ai risipit şi mulţime mare de suflete ai adus la cunoştinţa Dumnezeului Cel adevărat. Pentru care cu credinţă te lăudăm, zicând: Bucură-te, că îngerul Domnului a pierdut pe necredinciosul împărat Numerian; Bucură-te, că iarăşi zeci de mii de suflete s-au botezat; Bucură-te, că eparhului Babodan spre chinuire trimisă ai fost; Bucură-te, că acolo focul grătarului l-ai suferit pentru Hristos; Bucură-te, că, din această chinuire, sănătoasă, cu darul lui Hristos, ai scăpat; Bucură-te, că eparhul Babodan, cunoscând pe Dumnezeu, cu mult popor s-a botezat; Bucură-te, că după încreştinarea lui Babodan, spre cetatea Memsevriei ai plecat; Bucură-te, că şi acolo pe Savorie împăratul l-ai biruit; Bucură-te, că din a lui poruncă ostaşii cu sabia te-au tăiat; Bucură-te, că Hristos-Viaţa pe tine din morţi te-a înviat; Bucură-te, că în cetatea Memsevriei după înviere te-ai arătat; Bucură-te, că acolo Evanghelia lui Hristos şaptezeci de zile ai predicat; Bucură-te, că, văzând aceasta, Savorie împăratul, cu tot poporul, crezând în Hristos, s-a botezat; Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniţă Irina, preaînţeleaptă fecioară!
Condacul al 12-lea
Vrând tu, o, fericită fecioară, să cercetezi pentru ultima oară pe părinţii tăi şi părăsind Memsevria şi întorcându-te în Macedonia, cetatea ta, ai găsit adormit pe fericitul tău tată şi, plângând, ai cântat lui Dumnezeu laudă: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Cântare şi slavoslovie aduci acum lui Dumnezeu-Hristos, Mirele tău, în Biserica Sa cea biruitoare şi în soborul fecioarelor celor înţelepte te veseleşti. Adu-ţi aminte şi de noi, cei păcătoşi şi smeriţi, care ne rugăm cu umilinţă către tine, lăudându-te aşa: Bucură-te, că la Memsevria puţine zile ai vieţuit; Bucură-te, că de acolo la cetatea ta ai venit; Bucură-te, că de acolo un nor pe tine te-a răpit; Bucură-te, că pe acel nor la cetatea Efesului ai sosit; Bucură-te, că acolo în linişte întru Domnul te-ai săvârşit; Bucură-te, că într-un mormânt nou bătrânul Apelian pe tine te-a îngropat; Bucură-te, că a patra zi sfântul tău trup în mormânt nu s-a mai aflat; Bucură-te, că Mirele tău Cel fără de moarte pe pământ pe tine te-a preaslăvit; Bucură-te, că în cămara Sa cea de Mire, pe tine, mireasa Sa, te-a primit; Bucură-te, că pentru dragostea Lui multe chinuri ai suferit; Bucură-te, că multe suflete cu învăţăturile tale ai luminat; Bucură-te, că pentru turma Păstorului Cel Mare multe oi cuvântătoare ai adunat; Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniţă Irina, preaînţeleaptă fecioară!
Condacul al 13-lea
O, Sfântă slăvită Mare Muceniţă a lui Hristos Irina, auzi-ne pe noi păcătoşii şi smeriţii, cei ce alergăm cu credinţă la tine; fii mijlocitoare pentru noi, nevrednicii, care prin tine cerem ajutorul lui Dumnezeu; ajută-ne nouă, prin sfintele tale rugăciuni, la vremea sfârşitului nostru şi în ziua Judecăţii de Apoi, ca, fiind mântuiţi, împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu în veci laudă: Aliluia! (a cest condac se zice de trei ori )